Este interesant sa citim Cuvantul lui Dumnezeu, uitandu-ne mai deaproape la viata judecatorilor si a regilor lui Israel si-a lui Iuda.
Dumnezeu nu avea in plan ca poporul Lui sa fie condus de un rege, sa fie un regat, ci sa fie o Teocratie, un popor condus de Dumnezeu.
Dupa moartea lui Moise, Iosua a fost cel care a condus poporul lui Dumnezeu in tara promisa, Canaan. Totusi constatam diviziunile si geloziile care erau intre diferitele triburi ale lui Israel.
Apoi a venit perioada judecatorilor alesi dintre diversele triburi ale lui Israel, ei exercitau autoritatea. In cartea Judecatorilor citim despre : Debora, Ghedeon, Iefta, Samson cativa dintre cei doisprezece judecatori a lui Israel. Nici macar judecatorii acestia n-au putut sa evite dezordinea in Israel, dar totusi Dumnezeu nu si-a abandonat poporul Sau.
Ultimul care si-a exersat functia de judecator a fost Samuel, care inseamna ‘Dumnezeu a implinit’, fiul lui Ana si Elcana. Chiar daca copilaria si ministerul lui au fost exemplare, fii sai Ioel si Abia care au fost numiti de tatal lor judecatori la Beer-Seba, nu au calcat deloc pe urmele lui. Ei se dadeau la lacomie, luau mita si calcau dreptatea. (1Samuel 8 : 1-5)
Din cauza aceasta batranii lui Israel au cerut lui Samuel sa puna un imparat peste ei, cum au toate neamurile. (1 Samuel 8 :6-9)
Atunci Dumnezeu a trimis pe Samuel sa unga pe Saul ca prim rege, apoi din cauza neascultarii lui, tanarul David a fost ales ca sa domneasca, intai la Hebron si apoi la Ierusalim. (2 Samuel 5 :5)
Dupa domnia lui Solomon, imparatia lui Israel s-a dezbinat sub domnia fiului sau Roboam : imparatia lui Iuda la sud si imparatia lui Israel la nord. (1 Regi 12)
Atitudinea lui Roboam se aseamana in cateva puncte cu atitudinea lui Ioas, care a devenit rege a lui Iuda multi ani mai tarziu.
Ioas care inseamna Domnul sustine, Domnul da , avea o bunica pe nume Atalia care a omorat tot neamul imparatesc al casei lui Iuda fii lui Ahazia. Ioas era unul din fii accestui rege. Viata lui nu a inceput prea bine ! Uf !! Matusa lui, Iosabeat a luat pe micul Ioas si l-a ascuns in odaia paturilor. Bunica lui a omorat pe toti fii regelui dar nu a putut sa se atinga de viata micului Ioas, care a ramas ascuns timp de sase ani, timp in care a domnit ea. Iehoiada era preot si sotul lui Iosebeat, ei au protejat pe viitorul rege. (2 Cronici 22 :10 si capitolul 23)
Ce copilarie ! Cum au fost tutorii lui ? nu mai avea mama, nici tata, doar o matusa si un om care slujea Domnului ! Oare cum a fost influentat ? S-a simtit el ca un prizonier, fara alegere posibila ? Sau a acceptat fara probleme autoritatea lui Iehoiada si Iosebet ? Cum a simtit el prezenta lui Dumnezeu ? Cum a evoluat el ? Fara indoiala ca a fost instruit sa inteleaga importanta Cuvantului lui Dumnezeu. Ce a auzit el despre tatal sau bunica sa, sau despre imparatia lui Israel ?
Ioas avea 7 ani cand a ajuns imparat si toti au strigat : « Traiasca regele » !
Iehoiada a organizat evenimentele de asa maniera, ca toata adunarea a facut o alianta cu tanarul Ioas, descendent al regelui David, in casa lui Dumnezeu la Ierusalim ( 2 Cronici 23)
Atalia a fost condamnata la moarte si Ioas a domnit timp de 40 de ani la Ierusalim.
Iata un verset care pare positif : « Ioas a facut ce este bine in tot timpul vietii preotului Iehoiada » ( 2 Cronici 24 :2) si totusi … Sa citim 2Cronici 24 :17-19 « Dupa moartea lui Iehoiada, capeteniile lui Iuda, au venit si s-au inchinat inaintea imparatului. Atunci imparatul i-a ascultat. »
Oare ce au spus acesti lideri lui Ioas ? Acum nu mai era un copil mic. El ia ascultat si ce s-a intamplat atuci ? Toti au abandonat Casa Domnului si s-au intors la idoli.

Ioas nu avea o inima ferma, cu adevarat predata lui Dumnezeu.
Ioas fusese « scuturat in copilarie », a fost protejat cu siguranta, dar se putea spune si ca Iehoiada s-a folosit de el pentru a restabili locul lui Dumnezeu in imparatia lui Iuda. Scopul lui Iehoiada parea bun, dar la ce pret ?Ioas s-a lasat influentat. Probabil ca nu si-a antrenant, exercitat judecata.
Sa nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură … (Efeseni 4 :14)

– Si noi ? Noi care comunicam Evanghelia lui Cristos copiilor. Bine ! Dar cum ? Cu ce scop ? Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi …(Ioan 20 :31) Ii ajutam noi pe acesti copii, incredintati de Dumnezeu noua, sa faca dinstinctia intre adevar si lumina falsa a lumii ? Ii facem sa gandeasca, sa se pozitioneze in fiecare etapa a cresterii lor ?
Este Cuvantul lui Dumnezeu doar o succesiune de povesti frumoase sau este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea celor care cred sincer ? (Romani 1 :16 / Psalmul 145 :18)
Invatatura si recitarea versetelor sunt doar un exercitiu de memorie, ca si la scoala, sau sunt arme defensive si ofensive in evolutia vietii fiecarui copil, in propriile decizi si-n alegerile lor personale ?
Socializarea, are ea mai multa importanta decat fiecare personalitate ? Suntem noi atenti la fiecare dintre acesti copii, la ceea ce inteleg ei s-au motivele alegerii lor, la angajamentele care trebuie reafirmate din cand in cand ? (Romani 10 : 8-9).
Cu siguranta este bine sa ne amintim diferitele faze care pot fi vazute la copil, dar si in fiecare pas catre maturitatea fiecaruia : faza impregnarii, faza reformularii – faza reinsusirii, faza de transmisie. Retineti ca aceste patru faze nu apar in mod liniar, dar adesea se interpreteaza.
Deci, sa urmam sfatul apostolului Pavel catre Timotei : « Vegheati asupra invataturii voastre … » (1 Timotei 4 :16) si mai putem adauga ceea ce Isus i-a spus lui Petru : «Paste mieluseii mei ! » (Ioan 21 :15)
Da, comunicarea Evangheliei catre copii, este o slujire care depaseste invatatura repetitiva, sau o impregnare fara posibilitate de alegere personala.
Comunicarea Evangheliei este o transmitere de la inima la inima, de la duh la duh, astfel incat planurile perfecte ale lui Dumnezeu, voia Sa si Isus sa i-a loc intr-adevar in inima fiecaruia dintre aceea pe care Domnul ne cere sa-i inconjuram, sa-i conducem pe Drumul Vietii vesnice, sub ungerea Duhului Sfant.